vineri, 13 mai 2016

Poate știința să înlocuiască filosofia?


Poate știința să înlocuiască filosofia?



După mai mult de 2000 de ani de evoluție a umanității, o tranșare a dilemei expuse, ar inclina, aparent, balanța spre un răspuns afirmativ.

Astfel, știința a oferit omenirii baza factuală pentru informații verificabile, descoperiri, invenții, dezvoltare; știința presupune metode determinate si rezultate certe; stiintei ii sunt specifice anticiparea, previzibilitatea si cuantificarea in toate domeniile  abordate de-a lungul timpului.



“Viteza este determinată în funcție de doua variabile: timpul si distanta (v=d/t) ”. Poate suferi această formulă cunoscută vreo modificare? Raspunsul este, fără dubiu, negativ, reprezentand un fapt stiintific demonstrat.

Din punct de vedere filosofic, perspectiva poate fi alta, mai interesanta si atractiva, asa cum e relevată de paradoxurile lui Zenon, conform cărora “într-o cursă, alergatorul mai rapid nu-l poate depasi niciodata pe cel lent, aflat in fata sa, deoarece el trebuie sa ajunga intai intr-un loc in care cel din fata fusese deja, astfel ca cel lent va fi mereu primul”.



Progresele inregistrate de stiinta si tehnologie au adus avantaje incontestabile, dar si pericole si dileme morale pentru care stiinta nu poate oferi, la acest moment, motivatii rezonabile si explicatii acceptate (de exemplu, clonarea).

Nuantand titlul de fata, se poate adresa si intrebarea “Ce a fost mai intai, filosofia sau stiinta?” Cu siguranta, cea dintai. Astfel, stiinta a confirmat, ulterior, in numeroase situatii, adevaruri consacrate filosofic chiar din vremuri antice.



Intrebarile fundamentale (“cum a aparut universul?”, “cine suntem?”, “de unde venim?”) pentru cunoasterea lumii, la care au reflectat filosofii de timpuriu, isi asteapta si azi raspunsul; doua mii si ceva de ani nu au fost suficienti pentru a stabili, de pilda, dincolo de orice indoiala, dinamica universului.



La ultima accesare a net-ului (apropos, o cucerire globala a stiintei si tehnologiei), se poate afla ca s-a descoperit a zecea planeta din sistemul nostru solar, tabelul lui Mendeleev s-a imbogatit cu patru elemente chimice noi, a fost edificat cel mai inalt pod din lume, s-a inventat cel mai avansat i-phone; toate acestea si multe altele sunt rezultate remarcabile ale stiintelor din domeniile respective.

Totusi, poate stiinta sa ne ajute sa fim fericiti, sa intelegem sensul vietii si valori ca prietenia, educatia, respectul, compasiunea, toleranta, moralitatea si altruismul?

Are stiinta instrumentele potrivite sa ne ajute sa inlaturam egoismul, vanitatea, nepasarea, starile conflictuale, radicalismul religios?

Daca stiinta are toate aceste puteri, nu a dovedit-o inca; in schimb, filosofia a avut si are resurse inepuizabile pentru a suplini ceea ce stiintei ii lipseste: emotia umana si satisfactia reflectiei personale.

Poate stiinta sa inlocuiasca filosofia? Da, intr-o lume ipotetica a robotilor in care oamenii lipsesc cu desavarsire.

Poate stiinta sa inlocuiasca filosofia? Nu, intr-o societate umana unde stiinta si filosofia coexista, se completeaza, fara a se putea exclude una pe cealalta.

duminică, 6 decembrie 2015

Să nu stăm degeaba. Noi, adulţii, trebuie să învăţăm altfel...

   Cuvânt înainte

  M-am gândit demult, tare demult, că nu merită să trăieşti într-o cutie de beton. Adică să limitezi pe cât posibil să stai la bloc, într-un apartament de 2-3 camere sau chiar 4 camere. Atunci nu am avut de ales, dar în mintea mea era un plan: să-mi fac o casă şi să trăiesc liber cu familia mea. Timpul a trecut şi încet, încet am început să materializez planul meu.
   Am făcut sacrificii (uneori mari) şi am reuşit să îmi construiesc o casă, cât mai aproape de oraş. Mai aproape de oraş, pentru că încă am copii mici şi sunt dependenţi de şcoală.
    Au trecut mai bine de 7 ani de când locuiesc împreună cu familia în acel loc. ACASĂ.
    Încă de la prima cazma din fundaţie a trebuit să apelez la tot felul de meşteri pentru a-mi satisfice astfel de nevoi diferite de cele de la bloc: săpatul grădinii (450 mp), tăiatul lemnelor, crăpatul şi depozitarea, mese, scaune de grădină, terasă, grătar, crescutul păsărilor de curte şi altele, şi altele...
  Nu am două mâini stângi, am făcut studii superioare şi nu am pregetat să pun mâna pe carte/ computer pentru a învăţa ceea ce uneori acei meşteri nu reuşeau să-mi facă o lucrare de calitate. Ca să nu mai pui că cereau şi bani cam mulţi.
     Şi uite aşa a început ceriera de DIY pentru mine. Dacă sunt mulţumit? Foarte mulţumit!
   Voi încerca să pun pe această hârtie electronică toate încercările mele de succes, şi nu numai. Cu o abordare asupra meşterelii diferită, cred că oricine poate face ca mine. Vorbesc aici despre bărbaţi.
     Să vedem cum am făcut...